Europa și America în era revoluțiilor și unificării naționale (1815–1870)
Perioada cuprinsă între anii 1815 și 1870 a fost martora unor schimbări majore în Europa și America, caracterizate de revoluții și unificarea națională. În Europa, Tratatul de la Viena din 1815 a impus o nouă ordine politică și socială, încercând să restaureze stabilitatea după epoca napoleoniană. Totuși, mișcările naționale și revoluțiile care au urmat au subminat această ordine, punând accentul pe ideile de libertate și independență națională.
În Europa, mișcările naționale s-au manifestat prin revolte și răscoale în diverse regiuni, cum ar fi Revoluția Franceză din 1830 și cea din 1848, care au încercat să promoveze principii democratice și naționale. În același timp, lideri precum Giuseppe Garibaldi și Otto von Bismarck au jucat un rol crucial în procesul de unificare a Italiei și Germaniei, respectiv, creând state naționale puternice și consolidând puterea statală.
În America, această perioadă a fost marcată de independența multor țări din America Latină, care și-au obținut libertatea de sub dominația colonială spaniolă și portugheză. În Statele Unite, expansiunea către Vest și conflictele dintre Nord și Sud au dus la Războiul Civil American, care a avut ca rezultat consolidarea unității naționale și abolirea sclaviei.
În ansamblu, era revoluțiilor și unificării naționale din 1815–1870 a reprezentat o perioadă de schimbări radicale în Europa și America, modelând harta politică și socială a lumii moderne și punând bazele pentru evoluții ulterioare în domeniul democrației, naționalismului și al relațiilor internaționale.