Evul Mediu
Evul Mediu (epoca mijlocie) a fost în istoria europeană perioada dintre Antichitate și epoca modernă. Perioada medievală este subdivizată în trei fazee: Evul Mediu Timpuriu, Evul Mediu clasic și Evul Mediu Târziu.
Depinzând de continent, această epocă a început în anii 200-600, și s-a încheiat în 1500-1700. Civilizații clasice majore ca Regatul Han, Imperiul Roman de Apus, Imperiul Gupta și Imperiul Sassanid au căzut în secolele III-VII. Epoca s-a caracterizat prin invazii din Asia Centrală, dezvoltarea a trei mari religii: Creștinismul, Islamul și Budismul, precum și amploarea contactelor comerciale și militare dintre civilizații.
În istoria Europei, epoca medievală sau Evul Mediu a debutat cu Declinul și căderea Imperiului Roman de Apus în anul 476 și s-a încheiat cu Căderea Constantinopolului în 1453, marcând tranziția spre Renaștere, epoca marilor descoperiri și modernitate.
La începutul Evului Mediu, populația din Europa a intrat în declin, autoritatea centrală a instituțiilor a intrat în colaps, gradul de urbanizare, igienă și alfabetizare a scăzut, în timp ce derula marele migrații în masă a populațiilor tribale.
Situația a fost ceva mai bună pentru oamenii din Africa de Nord și Orientul Apropiat și Mijlociu. Aflați sub ocupația imperiilor islamice (califatele), gradul de urbanizare, alfabetizare și igienă a crescut, iar orașe ca Bagdad, Ctesiphon și Cordoba au prosperat. În China, deși au existat mai multe dinastii și imperiul chinez a rămas divizat, au prosperat orașele Kaifeng și Chang’an. (Wikipedia)