Personajele. Lupta dintre bine și rău în romanul „Notre Dame de Paris” de Victor Hugo
În romanul „Notre-Dame de Paris” de Victor Hugo, personajele sunt portretizate într-o manieră complexă și profundă, fiecare contribuind la explorarea temei centrale a luptei dintre bine și rău. Hugo reușește să creeze o galerie de caractere diverse, ale căror acțiuni și destine se împletesc într-un mod tragic și simbolic.
Unul dintre cele mai emblematice personaje este Quasimodo, clopotarul diform al catedralei Notre-Dame. Deși la prima vedere poate părea un reprezentant al răului din cauza aspectului său grotesc, Hugo ne dezvăluie sufletul său nobil și loial. Quasimodo este un exemplu clasic al prejudecății superficiale și al frumuseții interioare care triumfă în fața aparențelor. Devotamentul și dragostea sa necondiționată pentru Esmeralda ilustrează latura binelui care poate exista în orice ființă umană, indiferent de înfățișare.
În contrast, Claude Frollo, arhidiaconul catedralei, personifică corupția și decăderea morală. Deși inițial pare un om pios și erudit, pasiunea sa obsesivă pentru Esmeralda îl împinge pe un drum al autodistrugerii și al răului. Frollo devine un simbol al luptei interne dintre rațiune și dorință, dintre credință și păcat. Decăderea sa morală și acțiunile sale distructive pun în lumină pericolul cedării în fața propriilor impulsuri întunecate.
Esmeralda, pe de altă parte, reprezintă inocența și frumusețea neîntinată. Tânăra țigancă devine obiectul dorinței și obsesiilor mai multor personaje, fiind prinsă fără voia ei în vâltoarea conflictelor dintre bine și rău. Esmeralda simbolizează vulnerabilitatea în fața forțelor externe și pericolele ce pândesc puritatea într-o lume dominată de prejudecăți și cruzime.
Romanul lui Victor Hugo explorează nu doar lupta externă dintre bine și rău, ci și conflictele interne ale personajelor. Fiecare dintre acestea reflectă diverse aspecte ale naturii umane, adesea aflate în contrast. Hugo reușește să creeze o frescă a Parisului medieval, unde catedrala Notre-Dame stă martoră tăcută la dramele și luptele care se desfășoară în umbra sa. În acest context, lupta dintre bine și rău devine o temă universală, aplicabilă oricărei epoci și oricărui loc, subliniind complexitatea și ambiguitatea condiției umane.