Legea atracţiei universale

12.03.2024

Legea atracției universale, cunoscută și sub denumirea de Legea gravitației universale, este un principiu fundamental al fizicii, formulat de Sir Isaac Newton în secolul al XVII-lea. Aceasta lege explică forța de atracție care există între două mase în univers. Conform acestei legi, orice două obiecte din univers se atrag reciproc cu o forță care este direct proporțională cu produsul maselor lor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele. Formula matematică a acestei legi este: ( F = G \frac{m_1 m_2}{r^2} ), unde ( F ) este forța de atracție, ( G ) este constanta gravitațională, ( m_1 ) și ( m_2 ) sunt masele celor două obiecte, iar ( r ) este distanța dintre centrele lor de masă.

Această lege a avut un impact profund asupra modului în care înțelegem universul. Înainte de Newton, explicațiile despre mișcarea corpurilor cerești erau bazate pe modele ptolemaice și kepleriene, care deși precise, nu ofereau o explicație fundamentală a forțelor implicate. Newton a revoluționat aceste concepții, oferind o teorie unificatoare care explică atât mișcarea planetelor în jurul Soarelui, cât și căderea obiectelor pe Pământ. Descoperirea legii atracției universale a permis oamenilor de știință să calculeze cu exactitate traiectoriile obiectelor cerești și să prezică evenimente astronomice cu o precizie incredibilă.

În practică, legea atracției universale explică de ce obiectele cad la pământ atunci când sunt lăsate libere și de ce avem greutate. Aceasta este forța care ține planetele pe orbitele lor și care face ca mareele să apară pe Pământ. Gravitația joacă, de asemenea, un rol crucial în formarea stelelor și a galaxiilor, fiind forța care atrage materie și energie pentru a forma structuri complexe în univers.

Legea atracției universale a lui Newton este unul dintre pilonii fundamentali ai fizicii clasice. Aceasta nu numai că a schimbat modul în care înțelegem mișcarea și forțele din natură, dar a deschis și calea pentru descoperiri ulterioare în fizică, inclusiv teoria relativității a lui Einstein, care extinde și rafinează concepțiile newtoniene despre gravitație. Legea atracției universale rămâne una dintre cele mai importante descoperiri științifice, influențând atât gândirea științifică, cât și tehnologia modernă.

PPT Legea atracției universale a lui Newton Descarcă
F este marimea forţei de atractie dintre cele două corpuri punctiforme, K este un coeficient de proporţionalitate numit constanta atracţiei universale, m1 este masa primului corp, m2 este masa celui de al II-lea corp, r este distanţa dintre cele două corpuri. Constanta atractiei universale k a fost măsurată pentru prima dată cu acurateţe prin experimentul Cavendish, de către savantul britanic Henry Cavendish, în A fost prima verificare experimentală, în laborator, a teoriei gravitaţiei, la 111 ani după ce Isaac Newton publicase Principiile matematice ale filozofiei naturale şi la 71 de ani după moartea lui Newton. Este remarcabil faptul că Newton nu a putut folosi în calculele sale valoarea lui K, el calculând o forţă numai relativ la altă forţă.