CEDRA

Pe 19 august se împlinesc 143 de ani de la nașterea lui George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani – m. 4 mai 1955, Paris) este considerat cel mai important muzician român. Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor.

A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, primind îndrumări muzicale de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. De la vârsta de 5-6 ani datează primele sale încercări de compoziţie. Studiul profesionist al muzicii i s-a datorat, pentru început, profesorului Eduard Caudella.

între 1888-1894, studiază la Conservatorul din Viena, având profesori printre alții pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și Robert Fuchs (compoziție). Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale, în care interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul.
în perioada 1895-1899, după absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, își continuă studiile la Conservatorul din Paris, sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), Andre Gedalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Faure (compoziție).
OPERA SI CARIERA
La data de 6 februarie 1898, are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu „Suita simfonică Poema Română”. în același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia.
La începutul secolului XX, în 1901, încep să apară primele sale lucrări semnificative, cum sunt cele două „Rapsodii Române” (1901-1902), „Suita Nr. 1 pentru orchestră” (1903), prima sa „Simfonie” (1905), „Șapte cântece” pe versuri de Clement Marot (1908). Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, având parteneri prestigioși ca Alfredo Casella sau Louis Fournier.

în 1938, calatorește din nou în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestra din New York.
In noiembrie 1939, Enescu a donat președintelui Consiliului de Miniștri al României de la acea vreme 100.000 de lei, pentru apărarea țării. în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, rămas în București, a avut o activitate dirijorală bogată, încurajând și creațiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, lonel Perlea, Nicolae Brânzeu, Sabin Drăgoi. După război a dat concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Gilels și Yehudi Menuhin, care l-a vizitat la București și la Sinaia.
VIATA PERSONALĂ
Pe 4 decembrie 1937, Enescu s-a căsătorit cu Maria Tescanu Rosetti.
ULTIMIIANI
în ultimii ani ai vieții a compus „Cvartetul de coarde Nr. 2″, „Simfonia de Cameră” pentru douăsprezece instrumente soliste, a desăvârșit „Poemul simfonic Vox Maris” pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, „Simfoniile Nr. 4 și 5″ rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu).
MOARTEA
în 1955, odată instaurată dictatura comunistă, s-a exilat definitiv la Paris, unde s-a stins din viață în noaptea dintre 3 și 4 mai. A fost înmormântat în cimitirul Pere-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68.
„Oedip” și-a păstrat popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului Internațional „George Enescu” din București, premiera românească datând din 1958, când în rolul titular a evoluat David Ohanesian, regia aparținând lui Jean Rânzescu, iar dirijor fiind Constantin Silvestri. în ultima perioadă se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe țări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia.

Sursă 1 (URL): https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu