Sistemul senzorial vizual. Structura ochiului
Sistemul senzorial vizual permite omului să perceapă forma, culoarea, dimensiunea și mișcarea obiectelor din mediul înconjurător. Organul principal al acestui sistem este ochiul, care captează lumina și o transformă în impulsuri nervoase transmise creierului prin nervul optic. În creier, aceste impulsuri sunt interpretate și transformate în imagini.
Ochiul are forma aproximativ sferică și este protejat de pleoape, gene și sprâncene. El este alcătuit din mai multe structuri care funcționează împreună pentru realizarea vederii.
În partea anterioară se află corneea, o membrană transparentă prin care pătrunde lumina în ochi. În spatele corneei se găsește irisul, partea colorată a ochiului. În centrul irisului se află pupila, un orificiu care reglează cantitatea de lumină ce intră în ochi.
În spatele irisului se află cristalinul, o lentilă transparentă și elastică ce focalizează razele de lumină pe retină. Cristalinul își poate modifica forma pentru a permite vederea clară atât la apropiere, cât și la distanță.
Interiorul ochiului este umplut cu substanțe transparente: umoarea apoasă, situată în partea anterioară, și umoarea vitroasă (corpul vitros), aflată între cristalin și retină. Acestea contribuie la menținerea formei globului ocular și la transmiterea luminii.
Stratul intern al ochiului este retina, o membrană sensibilă la lumină. Retina conține două tipuri de celule fotoreceptoare: bastonașele, responsabile de vederea în lumină slabă, și conurile, care permit perceperea culorilor și a detaliilor fine. Lumina este transformată aici în impulsuri nervoase care sunt transportate prin nervul optic către creier.
Funcționând asemenea unui aparat fotografic foarte performant, ochiul captează și focalizează lumina, iar creierul transformă informațiile primite în imaginile pe care le vedem în fiecare zi.