Organele sistemului respirator – structură și rol

Sistemul respirator este alcătuit dintr-un ansamblu de organe care asigură schimbul permanent de gaze dintre organism și mediul extern: oxigenul (O₂) este adus în organism, iar dioxidul de carbon (CO₂) rezultat din procesele metabolice este eliminat. Prin această funcție esențială, sistemul respirator menține echilibrul necesar desfășurării vieții.

1. Căile respiratorii superioare

a) Fosele nazale

  • Structură: Sunt două cavități situate în interiorul nasului, separate printr-un sept nazal. Ele comunică cu exteriorul prin nări și cu faringele prin coane. Mucoasa nazală este bogată în vase de sânge și celule secretoare de mucus.
  • Rol: Încălzesc, filtrează și umidifică aerul inspirat. Firele de păr și mucusul rețin praful și microbii.

b) Faringele

  • Structură: Tub musculo-membranos comun sistemului respirator și digestiv.
  • Rol: Conduce aerul din fosele nazale spre laringe, fiind o zonă de trecere.

c) Laringele

  • Structură: Organ cartilaginos, în interiorul căruia se află corzile vocale. Este protejat de epiglotă, care împiedică pătrunderea alimentelor în căile respiratorii.
  • Rol: Asigură trecerea aerului spre trahee și participă la formarea sunetelor (funcția de fonare).

2. Căile respiratorii inferioare

a) Traheea

  • Structură: Tub elastic de aproximativ 12 cm lungime, format din inele cartilaginoase incomplete, unite prin țesut fibros. Este tapetată cu mucoasă ciliată.
  • Rol: Conduce aerul spre bronhii, iar cilii mucoasei elimină impuritățile prin mișcări de „măturare”.

b) Bronhiile

  • Structură: Traheea se bifurcă în două bronhii principale (dreaptă și stângă), care pătrund în plămâni. Acestea se ramifică în bronhii secundare și terțiare, formând arborele bronșic.
  • Rol: Distribuie aerul către toate regiunile plămânilor.

c) Bronhiolele

  • Structură: Ramificații fine ale bronhiilor, care nu mai au inele cartilaginoase, ci pereți subțiri, elastici. Se termină în sacii alveolari.
  • Rol: Asigură legătura dintre bronhii și alveolele pulmonare.

3. Plămânii

  • Structură: Sunt organe pereche, localizate în cavitatea toracică, protejate de cutia toracică și învelite de pleură (două foițe: pleura viscerală și pleura parietală, între care există lichid pleural).
    • Plămânul drept are trei lobi, iar plămânul stâng are doi lobi (pentru a face loc inimii).
    • Unitățile funcționale ale plămânului sunt alveolele pulmonare, mici vezicule cu pereți subțiri, bogat vascularizate.
  • Rol: Reprezintă sediul schimbului de gaze. În alveole are loc trecerea oxigenului din aer în sânge și eliminarea dioxidului de carbon din sânge în aerul expirat.

4. Mișcările respiratorii

  • Inspirul: aerul pătrunde în plămâni prin contracția mușchilor intercostali și a diafragmei.
  • Expirul: aerul este eliminat prin relaxarea mușchilor toracici și revenirea cutiei toracice.

5. Rolul sistemului respirator

  • Aduce oxigen în organism, indispensabil proceselor de oxidare celulară.
  • Elimină dioxidul de carbon, produs de metabolism.
  • Protejează organismul prin filtrarea aerului și apărarea împotriva agenților patogeni.
  • Participă la menținerea echilibrului acido-bazic al sângelui.
  • Contribuie la fonare (emiterea sunetelor) prin corzile vocale.