CEDRA

Dimitrie Cantemir a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române și europene din secolul al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Domn al Moldovei de două ori și un cărturar de faimă universală, el a rămas în istorie atât prin faptele sale politice, cât și prin vasta sa operă științifică și literară.

Fiul domnitorului Constantin Cantemir, Dimitrie s-a născut în 1673 la Silișteni. Încă din copilărie a arătat o mare înclinație spre învățătură. A fost trimis la Constantinopol ca zălog, unde a petrecut doisprezece ani, prilej cu care a dobândit o cultură enciclopedică. A învățat greaca, latina, slavona, turca, araba și persana, fiind în contact direct cu savanții vremii. Această pregătire l-a transformat într-un intelectual european de excepție.

Activitatea sa literară și științifică este impresionantă. Printre operele cele mai cunoscute se numără „Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea” (1698), lucrare filosofică scrisă în limba română, și „Descrierea Moldovei” (1716), comandată de Academia din Berlin, care oferă informații valoroase despre geografia, istoria, organizarea politică și obiceiurile poporului moldovean. Aceasta a fost timp de secole principala sursă de cunoaștere a Moldovei pentru europeni. Alte scrieri importante sunt tratatele de istorie, lucrările de filosofie și studiile de muzicologie, printre care un celebru tratat despre muzica orientală.

Dimitrie Cantemir a urcat pe tronul Moldovei în 1710. A încheiat un tratat de alianță cu țarul Petru cel Mare al Rusiei, încercând să elibereze țara de dominația otomană. Din păcate, înfrângerea de la Stănilești (1711) l-a obligat să se retragă în Rusia împreună cu familia sa. Acolo a fost primit cu mare cinste, a devenit consilier apropiat al țarului și membru al Academiei din Sankt Petersburg.

Ca domnitor, Dimitrie Cantemir a dorit să modernizeze Moldova, inspirându-se din modelul absolutismului luminat occidental. Chiar dacă domnia sa a fost scurtă, ideile lui au rămas ca dovadă a dorinței de reformă și progres.

Contemporanii l-au apreciat ca pe un spirit universal. Voltaire scria despre el că „unea talentele vechilor greci, știința literelor și aceea a armelor”. Această apreciere arată recunoașterea europeană de care se bucura.

Dimitrie Cantemir a murit în 1723, la Moscova, fiind înmormântat la mănăstirea grecească „Sf. Nicolae”. Mai târziu, osemintele i-au fost aduse în România, la biserica „Trei Ierarhi” din Iași, un loc simbolic al culturii moldovenești.

Moștenirea sa rămâne una uriașă: principe, cărturar, istoric, filosof, muzicolog, diplomat și patriot. Prin scrierile și activitatea sa, Dimitrie Cantemir a introdus Moldova și cultura românească în circuitul valorilor europene, ridicând prestigiul poporului său la nivel universal.