CEDRA

Miron Costin s-a născut în 1633, fiu al lui Iancu Costin și al Saftei, nepoata lui Ionașco Coarteș. Tatăl său, hatman și apropiat al domnului Miron Barnovschi, a fost implicat în frământările politice ale vremii și, după moartea voievodului, s-a refugiat cu familia în Polonia, unde a obținut indigenatul. Miron și-a făcut studiile la colegiul iezuit din Bar și la Camenița, dobândind o cultură vastă, cunoscând latina, greaca, polona și rusa.

În 1651 s-a înrolat în armata regelui polon Ioan Cazimir, luptând împotriva cazacilor lui Hmelnițki. Revenit în Moldova (1653), începe cariera boierească sub domnia lui Gheorghe Ștefan, urcând treptat în dregătorii până la rangul de mare logofăt. A fost implicat în numeroase solii diplomatice în Polonia, Țara Românească și la Poartă.

Pe plan literar, Miron Costin a scris prima operă filosofică originală în română – Viiața lumii, un poem despre efemeritatea existenței. În Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace (1675), continuă cronica lui Ureche, aducând explicații economice și politice, portrete vii și un stil mai modern. În De neamul moldovenilor (scriere neterminată), demonstrează originea romană a poporului și noblețea limbii române, idei ce vor influența Școala Ardeleană.

A mai scris două cronici în polonă – Cronica Țărilor Moldovei și Munteniei și Poema polonă, dedicate regelui Sobieski, menite să atragă sprijin împotriva otomanilor.

Relațiile sale cu domnitorul Constantin Cantemir s-au deteriorat, iar în 1691, Miron Costin a fost executat pe nedrept, lângă Roman. Prin opera sa, rămâne unul dintre cei mai mari cronicari ai Moldovei, un erudit european și un apărător al identității românești.