CEDRA

Gheorghe Asachi, cărturar, poet, prozator, drama-turg, literat, publicist, filosof, pedagog, îndrumător cultural, promotor al teatrului românesc, pictor, arhitect şi diplomat. Lui i se datorează înteme-ierea învățământului (1813), a presei (Albina românească) şi a teatrului (1816) în Moldova.

     Gheorghe Asachi s-a născut la Herţa, la 1 martie 1788, tatăl său, Lazăr Asachi (sau Asachievici, cum mai era cunoscut), fiind cleric, originar din Ardeal, cu rădăcini armene, un bărbat învăţat, iar mama sa, pe numele de fată Elena Nicolau, era fiica lui Niculai Ardeleanu, preot din Târnauca, dar ori-ginar tot din Ardeal, mai exact din satul Teaca Oltului, de unde pribegise în urma unor tulburări cauzate de o invazie turcească de la începutul secolului al XVIII-lea. În primii ani de viaţă, Gheorghe Asachi primeşte o educaţiealeasă chiar în familia sa, apoi parcurge şcoala începătoare din Herţa, unde a învăţat sub îndrumarea dascălului Ştefan Rarezeul. Însă şcoala din Herţa nu îi putea asigura nivelul de educaţie dorit de părinţii săi, iar Academia domnească din Iaşi funcţiona cu profesori greci şi în limba greacă, astfel că în anul 1795, întreaga familie se va muta la Lemberg (Lvov, Ucraina), unde Gheorghe Asachi şi-a continuat studiile la gimnaziul din localitate în limbile polonă, latină şi germană.

Asachi va urma, între anii 1802–1804, cursurile Universităţii din localitate, la Facultatea de Filosofie, Litere şi Ştiinţe, unde va aprofunda logica, matematica, istoria naturală, fizica, metafizica, etica şi arhitectura. Studiile universitare vor fi abandonate în anul al treilea, din cauza nepromovării unor examene.

Cu toate că n-a obţinut diplomele în urma unor studii superioare, Asachi este considerat personalitate cu cea mai vastă cultură din întreaga Moldovă de la începutul secolului al XIX-lea.

În anul 1804, va reveni la Iaşi, unde se va îmbolnăvi de friguri, iar pentru tratament şi pentru continuarea studiilor, la 16 iulie 1805, va pleca la Viena, unde va avea asigurată o bursă din partea Eforiei Şcoalelor şi, unde va studia astronomia şi matematicile  superioare cu celebrul astronom Tobie Bürg, precum şi pictura, până în anul 1808.

În perioada petrecută la Viena, a avut ocazia să ia contact cu ideile revoluţiei burgheze din Franţa, unele din acestea influenţându-l pentru viitor.

La 13 aprilie 1808, Asachi pleacă spre Roma, unde se va afla până în anul 1812, în acest răstimp studiind literatura Renaşterii, cea clasică latină şi itali-ană, arheologia, pictura şi sculptura.

La 22 iunie 1812, Asachi părăsește Roma, iar la 30 august ajunge la Iaşi, cu o cultură sclipitoare, cu dorinţă de muncă remarcabilă, cu o dragoste imensă faţă de patrie şi popor.

Prin Hrisovul din 15 noiembrie 1813 al domnitorului Scarlat Callimachi, Gheorghe Asachi obţine aprobarea de a ține în Iași un „curs de inginerie și hotărnicie” cu predare în limba română și estet numit profesor. Momentul este considerat începutul învăţământului în limba română în Moldova. În anul 1814, Asachi predă la Academia Domnească din Iaşi, pentru prima dată în limba română, un curs de matematică teoretică, cu aplicație practică, de geodezie și arhitectură.

Gheorghe Asachi este cel care organizează şi prima reprezentațieteatrală în limba română, la 27 decembrie 1816, în casa hatmanului Constantin Ghica din Iași, cu pastorala Mirtil și Hloe, prelucrare de Florian după S. Gessner. Cu aceasta, Asachi a început o lungă etapă de animator al teatrului românesc în Moldova, unde viaţa teatrală era dominată de trupele franceze şi italiene. În acest context, el a înfiinţat o trupă de actori amatori, a pus la dispoziţie un repertoriu alcătuit din traduceri şi prelucrări din literatura universală (Voltaire, Kotzebue, Gogol, Racine ş.a.) şi a scris şi numeroase lucrări în acest scop.

În anul 1828, Asachi a deschis la Trei Ierarhi o şcoală normală, cu durata de doi ani, şi un gimnaziu cu durată de patru ani, Gimnaziul Vasilian, sau Şcoala Vasiliană, cu predare în limba română şi în limbi străine.

La 1 iunie 1829, Asachi a fondat revista Albina românească, prima gazetă politică şi literară din Moldova, ce sugera din titlu o deschidere spre ambele principate, pe care o va tipări la viitoarea tipo-litografie.^. La 16 iunie 1835 avea să fie inaugurată Academia Mihăileană, tot la stăruinţele lui Gheorghe Asachi, iar la 15 noiembrie 1836, marele cărturar realiza o nouă izbândă, înfiinţarea, la Iaşi, a primului Conservator filarmonic-dramatic din Moldova, a cărui menire era de a-i „învăţa pe elevi muzica vocală şi declamaţia în limba naţională”. Traduce şi adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditaţii, balade. Versifică legendele istorice Dochia şi Traian, Ştefan cel Mare înaintea Cetăţii Neamţ. A scris şi nuvele istorice Dragoş, Petru Rareş, Rucsandra Doamna, Valea Albă ş.a., care au constituit sursa de inspiraţie pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. Chiar din 1834, Mihail Sturdza a aprobat, la solicitarea lui Asachi, înfiinţarea unei şcoli de fete la Iaşi, prima şcoală de fete din Moldova, care a început să funcţioneze la 1 noiembrie acelaşi an. La 1 ianuarie 1841, o altă realizare a lui Asachi, Şcoala de arte şi meserii din Iaşi, îşi începea cursurile. Tot lui Asachi i se datorează înfiinţarea Pinacotecii, a primului muzeu natural din Moldova, a primei biblioteci publice, sau a fabricii de hârtie de la Petrodava, de lângă Piatra Neamţ – prima de acest gen din ţară, înte-meiată la 8 noiembrie 1841. La 1 ianuarie 1850, Asachi va schimba numele gazetei sale din Albina românească în Gazeta de Moldavia, modificarea fiind pusă în legătură cu noul regim liberal al lui Gr. Ghica. Noul ziar va avea caracter oficial și va apărea până în în octombrie 1857.

Din vasta sa creaţie literară, menţionăm volumele Culegere de poezii şi Fabule alese, 1836; Petru Rareș şi Dramă istorică în patru părţi, 1853; Nouvelle historique de la Moldo-Roumanie, 1859; Elena Dra-goș şi Turnul Butului, 1863.

La 12 noiembrie 1869, Gheorghe Asachi se stinge din viață la vârsta de 81 de ani, fiind înmormântat la Biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi. La 14 octombrie 1890, la inaugurarea monumentului, osemintele sale şi ale soţiei sale, decedată în anul 1877, au fost depuse în cripta de la baza statuii.

A fost o personalitate complexă, îndrumător și animator al vietii artistice și cul-

turale, organizator al școlilor naționale din Moldova, unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești.