CEDRA

Dimitrie Cantemir, una dintre cele mai marcante figuri ale culturii românești din perioada secolelor XVII–XVIII, a fost un erudit de tip renascentist, un adevărat promotor al spiritului umanist și preilu-minist în spațiul românesc.

S-a născut la 26 octombrie 1673, fiind fiul domnitorului Constantin Cantemir și al Anei Bantăș. Formarea sa intelectuală a fost influențată în mod decisiv de dascălul grec Ieremia Cacavelas, sub în-drumarea căruia tânărul principe a pășit pe drumul cunoașterii. A studiat limbi clasice precum latina, greaca și slavona și a acumulat vaste cunoștințe în domenii variate – de la teologie și filosofie, până la strategii militare și istorie, ajungând să stăpâ-nească, de-a lungul vieții, paisprezece limbi. În această etapă a redactat lucrări fundamentale precum Divanul, Metafizica și Logica, în care se conturează deja capacitatea sa de sinteză și spiritul analitic.

Aflat o lungă perioadă la Constantinopol, ca ostatic politic al Porții Otomane, Cantemir a avut ocazia să studieze la Academia Grecească a Patriarhiei, intrând în contact cu tradițiile și cultura Orientului. Aici s-a familiarizat cu înțelepciunea arabă, religia islamică și limbile orientale, devenind astfel primul orientalist român.

Frecventând cercurile diplomatice și intelectuale din marile ambasade euro-pene aflate la Constantinopol, Cantemir a reușit să impună valorile și istoria spațiului românesc în lumea savanților europeni. El s-a afirmat ca una dintre cele mai respectate autorități în materie de istorie otomană, menținându-și acest sta-tut pentru mai bine de un secol.

În 1710 a fost numit domn al Moldovei și, deși domnia sa a fost de scurtă du-rată, a încercat reformarea statului prin centralizarea puterii domnești. După înfrângerea de la Stănilești (1711), a fost silit să se refugieze. În această perioadă, stimulat de gândirea filosofului Leibniz, redactează lucrarea Descriptio Moldaviae, în care formulează o concepție clară privind organizarea și identitatea Moldovei. Ca o recunoaștere a meritelor sale științifice, este primit ca membru al Academiei Regale din Berlin, la propunerea lui Leibniz.

În paralel, și-a continuat activitatea intelectuală, scriind lucrări valoroase precum Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman, tradusă ulterior în toate limbile de circulație europeană, și Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor, o sinteză istorică de mare importanță pentru conștiința identitară a românilor. Ultima sa implicare politică majoră a fost participarea la campania persană din 1722, eveniment ce i-a oferit prilejul realizării unor ample cercetări privind Ori-entul. Din aceste observații s-a născut manuscrisul Collectanea Orientalia Princips Demetrii Cantemiri variae schedae et excerpta e autographo descripta, ce cuprinde note de folclor, observații etnografice și arheologice, precum și hărți.

Dimitrie Cantemir a murit pe 21 au-gust 1723, la Dimitrievka, moșia primi-tă în dar pentru contribuțiile sale.

În 1935, osemintele sale au fost rea-duse în România și reînhumate la Bise-rica Trei Ierarhi din Iași. Pe lespedea de mormânt stă scris cu solemnitate: „Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.

Dimitrie Cantemir – un spirit enciclopedic

Una dintre cele mai impresionante figuri ale culturii românești din perioada premodernă este, fără îndoială, Dimitrie Cantemir. Cărturar desăvârșit, om politic și savant recunoscut pe plan internațional, el a fost primul român primit, în 1714, ca membru al prestigioasei Academii din Berlin. Activitatea sa intelectuală, puternic influențată de idealurile umaniste ale Renașterii, dar și de curentele progresiste din acele vremi, reflectă cu fidelitate realitățile social-istorice ale Moldovei la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea.

Lucrări de referință ale lui Dimitrie Cantemir

Una dintre primele sale creații, Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul, redactată în limba română și tipărită la Iași în 1698, este considerată cea dintâi lucrare filosofică scrisă în limba română. Aceasta propune o reflecție profundă asupra relației dintre trup și suflet, discutând concepte precum timpul, conștiința, natura și esența umană. Cantemir afirmă supremația omului în univers și promovează valorile spirituale ca fiind supe-rioare celor biologice, încercând totodată să creeze un limbaj filosofic autohton. În anul 1700, el redactează  Imaginea  tainică  a științei sacrosante, lucrare în care realizează o sinteză între gândirea științifică și cea religioasă.

Acest demers ilustrează efortul său de a împăca fizica cu teologia, specific epocii de tranziție de la gândirea medievală la cea modernă. În această operă, se remarcă atracția pentru astrologie și științele oculte, atât de caracteristice Renașterii târzii.

Cea mai cunoscută creație literară a sa, Istoria ieroglifică, scrisă între 1703 și 1705 la Constantinopol, constituie prima tentativă de roman alegoric și politic din literatura română. Sub forma unei fabule complexe, Cantemir ironizează conflictul pentru tron dintre facțiunile boierești din Țările Române, alegorizând disputa prin simbolurile a două animale: Inorogul și Corbul. Textul abundă în reflecții filosofice, proverbe și versuri inspirate din înțelepciunea populară.

O contribuție semnificativă aduce și cu lucrarea Istoria Imperiului Otoman, cunoscută și sub titlul în latină Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae, scrisă între 1714 și 1716. Aceasta prezintă evoluția imperi-ului otoman, analizând cauzele care ar fi putut duce la decăderea sa, precum și șansele popoarelor subjugate de a-și recâștiga libertatea. Lucrarea a fost tradusă în mai multe limbi de circulație europeană: engleză, franceză și germană.

În perioada 1719–1722, Cantemir scrie Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, lucrare fundamentală pentru istoriografia românească. Deși inițial redac-tată în latină, textul a fost tradus de autor în limba română. Aici, el reia ideea centrală a cronicarilor moldoveni, susținând originea comună a românilor din toate provinciile istorice. Pentru realizarea acestui studiu, savantul a cercetat peste 150 de surse istorice românești și străine, scrise în limbi precum latina, greaca, polona.

Un alt monument cultural deosebit este Descriptio Moldaviae, adică Descrierea Moldovei, redactată în limba latină la cererea Academiei din Berlin, între 1714 și 1716, în timpul exilului său. Această lucrare se structurează în trei părți distincte:

• Prima parte conține o descriere geografică detaliată a Moldovei: munți, ape, câmpii, dar și târguri, orașe și capitale istorice ale țării. Tot aici apare prima hartă precisă a Moldovei, realizată de Cantemir.
• În partea a doua este analizată organizarea politică și administrativă a principatului. Autorul oferă informații prețioase despre forma de guvernare, mecanismele de alegere și mazilire a domnilor, dar și despre ceremoniile legate de logodne, nunți sau înmormântări.
• Ultima parte este dedicată elementelor de cultură și limbă. Cantemir mențio-nează trecerea de la alfabetul latin la cel slavon, dar și specificul graiului mol-dovenesc. Lucrarea are o valoare deosebită și prin contribuțiile sale în domeniile etnografiei și folclorului – autorul fiind primul cărturar român care abordează aceste domenii în mod științific.

Prin întreaga sa operă, Dimitrie Cantemir s-a dovedit a fi un veritabil precur-sor al gândirii moderne în spațiul românesc, un savant complet, cu o viziune eu-ropeană, care a reușit să îmbine armonios raționalismul cu tradiția, știința cu religia, istoria cu literatura. Opera sa, vastă și complexă, reflectă o îmbinare armo-nioasă între știință, filosofie, literatură, muzică și teologie, toate abordate cu rigoare academică, a fost  cunoscută și citită de către marii scriitori europeni, precum Voltaire, Byron, Hugo și alții, iar unele manuscrise de ale sale au fost găsite în biblioteci precum cea de la Universitatea Harvard, SUA, afirmă acade-micianul Andrei Eșanu: „Cantemir este actual. Operele lui sunt pline de învăță-minte, de concepte, de idei, din care pot să se inspire și oamenii de știință, și cei de artă, și politicienii. În comportamentul lor, în atitudinea lor față de moștenirea culturală, față de știință, învățământ și cunoștințe, în general…” Dimitrie Cantemir reprezintă o valoare fundamentală a culturii române și europene, fiind un cărturar enciclopedic, domnitor al Moldovei și membru al Academiei din Berlin. Prin opera sa vastă, care îmbină istoria, filosofia, muzica și geografia, el a contribuit la afirmarea identității românești în contextul culturii universale.