Jules Verne. Copiii căpitanului Grant

Născut pe 8 februarie 1828 în orașul Nantes, Franța, Jules Verne a fost fiul lui Pierre Verne, un avocat cu o poziție respectabilă, și al Sofiei Verne. Familia sa îi asigura un mediu educat, dar tânărul Jules a fost atras de știință, literatură și aventură încă din copilărie.

În anii copilăriei, Verne a petrecut multe vacanțe pe o insulă din râul Loara, unde naviga cu fratele său Paul, experimentând o legătură puter-nică cu natura și cu apa, care avea să-i inspire ulterior numeroase povestiri. La doar 12 ani, a încercat să fugă spre India, un semn timpuriu al spiritului său liber și aventuros, dar tatăl său l-a găsit și a pedepsit sever tentativa. În timpul adolescenței, a urmat liceul Saint Donatien din Nantes, unde a excelat în studii clasice, mai ales în limba latină, dar și în matematică și fizică. Unul dintre profesorii săi, Brutus de Villeroi, inventatorul  unui submarin primitiv numit Alligator, i-a stimulat pasiunea pentru tehnologie și explorări subacvatice.

După liceu, Jules Verne s-a mutat la Paris pentru a studia dreptul, dorința tatălui său, însă spiritul său creativ și dragostea pentru literatură l-au îndepărtat de această carieră. În capitala Franței a început să scrie piese de teatru și librete pentru operete, colaborând cu diverși artiști. Tot în această perioadă, i-a cunoscut pe marii scriitori ai epocii, precum Alexandre Dumas și Victor Hugo, care i-au influențat stilul și l-au susținut în debutul literar.

Primul său succes literar a venit în 1863, odată cu publicarea romanului Cinci săptămâni în balon, prin intermediul editorului Pierre-Jules Hetzel. Hetzel avea o viziune clară despre ce fel de scriitor trebuie să devină Verne: unul care să îmbine aventura cu știința și să evite finalurile tragice, pentru a atrage un public larg și tânăr. Astfel a luat naștere o colaborare fructuoasă, care a durat decenii și a făcut ca Verne să devină unul dintre cei mai citiți autori ai timpului său.

Colecția Călătoriile extraordinare cuprinde capodoperele sale, printre care O călătorie spre centrul Pământului (1864), unde o expediție subterană explorează misterele ascunse în inima Terrei; De la Pământ la Lună (1865), care anticipează călătoriile spațiale cu ajutorul unui tun gigant; 20.000 de leghe sub mări (1869), un roman fascinant despre călătoria subacvatică a submarinului Nautilus, condus de enigmaticul căpitan Nemo; și Ocolul Pământului în 80 de zile (1873), o poveste plină de suspans despre un britanic care încearcă să încheie un pariu printr-o călătorie rapidă în jurul lumii.

Opera lui Verne nu este doar o colecție de povești captivante, ci și o lucrare care a influențat profund știința și tehnologia. Mulți inventatori și exploratori celebri au recunoscut că au fost inspirați de scrierile lui Verne, iar numeroase descoperiri ulterioare par să confirme viziunile sale anticipative. Spre exemplu, invenția submarinului modern a fost precedată de descrierea Nautilusului, iar ideile despre zborul spațial și călătoriile interplanetare sunt detaliate cu o preci-zie uimitoare în romanele sale.

În viața personală, Jules Verne s-a căsătorit în 1857 cu Honorine de Viane Morel, cu care a avut un fiu, Michel. Deși succesul literar i-a adus o poziție confortabilă, Verne a continuat să fie un om cu picioarele pe pământ, pasionat de știință și aventură, dar și de problemele sociale ale timpului său.

O perioadă dificilă în viața sa a început în 1887, când editorul Hetzel, prietenul său și principalul său susținător, a murit. În același an și mama lui Verne a decedat, iar aceste pierderi l-au afectat profund. În anii următori, Verne a fost implicat în politică locală, fiind ales consilier municipal în Amiens, orașul său de adopție. Această implicare a redus considerabil timpul dedicat scrisului și a adus o schimbare în tonul operelor sale, care au devenit mai pesimiste, mai critice la adresa progresului tehnologic și a influenței sale asupra omenirii.

Printre lucrările scrise în această perioadă se numără Întâmplări neobișnuite, Insula cu elice (1893), În fața steagului (1894) și Stăpânul lumii (1904). Aceste texte reflectă o preocupare crescută față de moralitate și responsabilitatea științei. O altă operă remarcabilă, scrisă în 1863 dar publicată abia în 1989, este Parisul în secolul 20, un roman distopic care prevestește o lume dominată de tehnologie, dar lipsită de artă și cultură, cu invenții care astăzi par profetice: trenuri de mare viteză, zgârie-nori de sticlă și oțel, automobile puternice și calculatoare. Această lucrare a fost respinsă inițial de editorul Hetzel, considerată prea pesimistă și fără potențial comercial.

Jules Verne a murit la 24 martie 1905, la vârsta de 77 de ani, în Amiens. La funeraliile sale au participat numeroși admiratori și personalități ale timpului. Moștenirea sa literară a continuat să fie promovată de fiul său Michel, care a publicat postum mai multe lucrări, unele fiind însă modificate semnificativ, ceea ce a stârnit critici din partea fanilor.

În cultura română, Jules Verne a fost și este un autor foarte iubit, fiind tradus și publicat pe scară largă încă din secolul al XIX-lea. Ziarul Adevărul a lansat în anii moderni o colecție dedicată integral operei sale, aducând în atenția publicului cele 40 de volume din Călătoriile extraordinare, într-o ediție accesibilă tuturor cititorilor.

Astfel, Jules Verne rămâne un simbol al imaginației, curajului și credinței în puterea cunoașterii. Opera sa inspiră generații întregi de cititori să viseze, să cerceteze și să descopere lumea, demonstrând că granițele științei și ale literaturii pot fi mereu depășite. Prin poveștile sale, Verne a dăruit lumii o viziune optimistă despre viitor, dar și un avertisment asupra riscurilor neînfrânate ale progresului tehnic.