CEDRA

Complementul direct și complementul indirect sunt elemente esențiale ale propoziției, care contribuie la claritatea și complexitatea exprimării. Ele aparțin complementele verbale și răspund la întrebările esențiale ale predicatului verbal. În limba română, folosirea corectă a complementelor este necesară pentru construirea unor propoziții precise și expresive.

1. Complementul direct (CD)

1.1. Definiție

Complementul direct indică persoana sau obiectul asupra căruia se exercită acțiunea exprimată de verb, fără a fi introdus de o prepoziție. În general, acesta răspunde la întrebările: pe cine? ce?.

Exemple:

• „Ana citește cartea.” (CD = „cartea”, răspunde la întrebarea „ce citește Ana?”)
• „Ion a văzut fratele.” (CD = „fratele”, răspunde la întrebarea „pe cine a văzut Ion?”)

1.2. Formarea complementului direct

Complementul direct poate fi exprimat prin:

1. Substantiv: „Am cumpărat mere.”
2. Pronume personal: „Văd pe ea.”
3. Pronume demonstrativ: „A întâlnit pe acea fată.”
4. Infinitiv verbal: „Vreau să mănânc.”

1.3. Reguli de acord

• CD exprimat prin pronume personal se acordă în persoană și număr cu substantivul pe care îl înlocuiește.
• CD animat se poate introduce cu prepoziția „pe”: „Am văzut pe Ion.”
• În cazul verbelor tranzitive, CD este obligatoriu pentru a completa sensul: „Ea scrie o scrisoare.”

1.4. Exemple de propoziții complexe

• „Profesorul a explicat lecția elevilor cu răbdare.” (CD = „lecția”)
• „Mama a pregătit prânzul pentru familie.” (CD = „prânzul”)
• „Elevii citesc cu interes romanul recomandat.” (CD = „romanul”)

2. Complementul indirect (CI)

2.1. Definiție

Complementul indirect indică persoana sau obiectul care beneficiază de acțiunea verbului sau căruia i se adresează acțiunea, fiind introdus, de obicei, de o prepoziție. CI răspunde la întrebările: cui? pentru cine? despre cine?.

Exemple:

• „Maria dă cartea prietenei sale.” (CI = „prietenei sale”, răspunde la întrebarea „cui dă Maria cartea?”)
• „Am trimis un mesaj profesorului.” (CI = „profesorului”, răspunde la întrebarea „cui am trimis mesajul?”)

2.2. Formarea complementului indirect

Complementul indirect se formează de regulă cu prepozițiile: „lui, către, pentru, cu, despre”.

Exemple:

• „Am vorbit lui Mihai despre proiect.”
• „Profesorul a explicat lecția elevilor.”

2.3. Reguli de acord

• CI se acordă în persoană și număr cu substantivul sau pronumele introdus.
• CI poate fi reprezentat și prin pronume personal: „I-am dat ei cadoul.”

2.4. Exemple de propoziții complexe

• „Părinții au oferit copiilor dulciuri și jucării.” (CI = „copiilor”)
• „Am povestit prietenei mele întâmplările zilei.” (CI = „prietenei mele”)
• „Profesorul a predat lecția elevilor atent și clar.” (CI = „elevilor”)

3. Diferențele dintre CD și CI

Caracteristică	Complement direct	Complement indirect
Întrebări	pe cine? ce?	cui? pentru cine? despre cine?
Introducere	de regulă fără prepoziție	de regulă cu prepoziție
Exemplu	„Văd fratele.”	„Dau cartea fratelui.”
Verbe	tranzitive	tranzitive sau cu prepoziție

Observație: Unele verbe pot avea atât CD, cât și CI:
„Ana trimite scrisoarea prietenului.” (CD = „scrisoarea”, CI = „prietenului”)

4. Concluzii

Complementul direct și complementul indirect sunt esențiale în construirea propozițiilor complexe și în exprimarea clară a relațiilor între subiect și acțiune. Cunoașterea regulilor de formare, de acord și de folosire a complementelor permite elevilor să scrie texte mai expresive, corecte din punct de vedere gramatical, și să înțeleagă mai bine literatura și comunicarea orală.

Prin exerciții variate și texte practice, elevii își dezvoltă atât competențele lingvistice, cât și capacitatea de a analiza și produce texte cu sens precis. În plus, înțelegerea corectă a complementelor contribuie la îmbogățirea exprimării și la corectitudinea stilistică.