CEDRA

Limba română, asemenea tuturor limbilor naturale, este o structură vie și complexă, alcătuită dintr-o rețea de relații între cuvinte și propoziții. În comunicarea orală și scrisă, rolul fiecărei părți de propoziție este fundamental pentru înțelegerea mesajului. Între aceste părți de propoziție, atributul ocupă un loc aparte, deoarece îmbogățește, precizează și clarifică sensul termenului determinat.

Dintre numeroasele tipuri de atribute, atributul substantival se remarcă prin faptul că exprimă o determinare prin intermediul substantivului sau a altor părți de vorbire substantivizate, având o mare frecvență și o valoare expresivă puternică în construcțiile literare și în exprimarea cotidiană.

Definirea atributului substantival

Atributul substantival este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, un pronume sau un echivalent al acestora și se exprimă printr-un substantiv aflat în diverse cazuri (genitiv, dativ, acuzativ, vocativ) sau prin construcții substantivale.
El aduce informații suplimentare despre obiectul sau ființa desemnată de termenul determinat, restrângând sfera acestuia sau precizând anumite trăsături.

Exemple:

• „Cartea elevului este pe masă.” – atribut substantival în genitiv.
• „Lupta pentru dreptate a fost grea.” – atribut substantival prepozițional.
• „Prietenul Mariei este aici.” – atribut substantival în genitiv.

Clasificarea atributului substantival

În funcție de forma pe care o îmbracă, atributul substantival poate fi:

1. Atribut substantival în genitiv
   1. Exprimat prin substantiv în cazul genitiv: „Cartea băiatului s-a pierdut.”
   1. Este cel mai des întâlnit tip de atribut substantival.

• Atribut substantival în dativ
  • Exprimat prin substantiv la cazul dativ, cu sau fără prepoziție: „Respectul profesorului era evident.”
• Atribut substantival prepozițional
  • Exprimat prin substantiv precedat de prepoziții: „Lupta pentru pace este continuă.”
• Atribut substantival apozițional
  • Exprimat prin substantiv în apoziție, reluând și explicând termenul determinat: „Mihai, elev silitor, a obținut premiul I.”
• Atribut substantival exprimat prin construcții substantivale
  • Uneori, atributul se exprimă prin grupuri nominale: „Dorul de casă și de familie îl măcina.”

Valoarea expresivă și rolul atributului substantival

Atributul substantival nu are doar rol gramatical, ci și unul stilistic și semantic. În literatura română, autorii l-au folosit pentru a intensifica descrierile, pentru a construi imagini poetice și pentru a conferi textului precizie și frumusețe.

Exemple literare:

• „Somnul rațiunii naște monștri.” (Francisco Goya, adaptare) – atribut substantival care clarifică domeniul.
• „Dorul mamei e nemărginit.” – atribut substantival ce sugerează profunzimea sentimentului.

În poeziile lui Mihai Eminescu întâlnim frecvent construcții de acest tip:

• „La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă…” – atribut substantival exprimat prin propoziție atributivă, echivalentă a genitivului.

Atributul substantival și alte tipuri de determinări

Se deosebește de atributul adjectival, care determină substantivul printr-un adjectiv. Diferența constă în faptul că atributul substantival introduce o relație posesivă, cauzală, finală sau explicativă, în timp ce atributul adjectival doar califica termenul determinat.

Comparativ:

• „Cartea roșie” (atribut adjectival).
• „Cartea elevului” (atribut substantival).

Greșeli frecvente în utilizarea atributului substantival

1. Folosirea greșită a cazurilor: „Cartea al elevului” (în loc de „Cartea elevului”).
2. Amestecarea atributului apozițional cu cel genitival: „Ion al lui Gheorghe, fratele.” – confuzie între explicare și posesie.
3. Evitarea corectă a dublării atributelor substantivale: „Cartea a elevului” – formă incorectă.

Aplicații practice

Pentru o înțelegere deplină, elevii trebuie să identifice atributul substantival în texte literare și să creeze enunțuri proprii.

Exerciții posibile:

1. Identificați și subliniați atributul substantival:
   1. „Cântecul păsărilor răsuna în codru.”
   1. „Amintirea copilăriei rămâne vie.”
2. Rescrieți propozițiile înlocuind atributul substantival cu un atribut adjectival corespunzător:
   1. „Muntele României este falnic.” → „Muntele românesc este falnic.”
3. Alcătuiți un mic text de 8–10 enunțuri în care să folosiți minimum cinci atribute substantivale diferite.

Concluzie

Atributul substantival este una dintre cele mai frecvente și mai expresive părți secundare de propoziție. El are rolul de a completa, preciza și nuanța înțelesul termenului determinat, contribuind atât la coerența comunicării, cât și la frumusețea artistică a limbii române.
Fie că exprimă posesia, originea, cauza sau explicația, atributul substantival se dovedește un instrument indispensabil al vorbirii și scrierii corecte. Înțelegerea și utilizarea lui corectă reprezintă un pas esențial în formarea competențelor lingvistice și stilistice.